Tensiune mare: când este recomandat consultul cardiologic

Tensiunea arterială este exprimată prin două valori: tensiunea sistolică, reprezentată de primul număr, și tensiunea diastolică, reprezentată de al doilea. De exemplu, într-o valoare de 145/90 mmHg, 145 reprezintă tensiunea sistolică, iar 90 tensiunea diastolică.

Conform ghidului Societății Europene de Cardiologie (ESC) din 2024, pentru măsurătorile efectuate corect în cabinet, tensiunea arterială este clasificată astfel:

• tensiune arterială non-elevată: sub 120/70 mmHg;
• tensiune arterială elevată: 120–139 mmHg sistolic și/sau 70–89 mmHg diastolic;
• hipertensiune arterială: cel puțin 140 mmHg sistolic și/sau 90 mmHg diastolic.

Aceste valori trebuie interpretate în context. În majoritatea situațiilor, diagnosticul de hipertensiune nu este stabilit pe baza unei singure măsurători, ci după repetarea măsurătorilor și, atunci când este posibil, prin monitorizare în afara cabinetului.

Hipertensiunea arterială poate fi diagnosticată și monitorizată inclusiv de medicul de familie. Nu orice valoare crescută impune automat un consult cardiologic. Evaluarea cardiologului devine însă importantă atunci când este necesară aprecierea mai detaliată a riscului cardiovascular, există simptome cardiace sau tensiunea este dificil de controlat.

Un consult cardiologic poate fi recomandat în special dacă:

• valorile tensiunii sunt în mod repetat crescute și există suspiciunea sau diagnosticul de hipertensiune arterială;
• tensiunea rămâne crescută în ciuda tratamentului prescris;
• apar dureri sau presiune în piept, palpitații, lipsă de aer sau scăderea toleranței la efort;
• există episoade de amețeală importantă, pierdere a stării de conștiență sau alte simptome care necesită evaluare cardiovasculară;
• ai deja o boală cardiovasculară cunoscută, precum boală coronariană, insuficiență cardiacă sau anumite tulburări de ritm;
• există semne sau suspiciunea că hipertensiunea a afectat inima ori alte organe;
• hipertensiunea apare la o vârstă neobișnuit de mică;
• valorile tensionale cresc brusc sau devin mult mai greu de controlat decât anterior;
• medicul suspectează o cauză secundară a hipertensiunii și sunt necesare investigații suplimentare.

Măsurătorile efectuate la domiciliu sunt foarte utile atât pentru confirmarea diagnosticului, cât și pentru monitorizarea tratamentului. Ele pot ajuta inclusiv la identificarea hipertensiunii „de halat alb”, în care tensiunea este crescută la cabinet, dar nu și acasă.

Pentru rezultate cât mai corecte este recomandat un tensiometru validat, cu manșetă montată pe braț. Înainte de măsurare, stai aproximativ 5 minute așezat, într-un mediu liniștit. Spatele și brațul trebuie să fie sprijinite, iar manșeta poziționată corespunzător.

Ghidul ESC recomandă, pentru monitorizarea la domiciliu, câte două măsurători succesive, la interval de 1–2 minute, dimineața și seara. Măsurătorile se fac cel puțin 3 zile și, ideal, timp de 7 zile, după care se calculează media valorilor.

Pentru tensiunea măsurată acasă, o medie de 135/85 mmHg sau mai mare se încadrează în intervalul corespunzător hipertensiunii arteriale.

Monitorizarea ambulatorie a tensiunii arteriale, cunoscută frecvent sub denumirea de Holter TA, înregistrează automat tensiunea pe parcursul zilei și al nopții, în timpul activităților obișnuite.

Investigația poate fi utilă atunci când există diferențe importante între valorile măsurate la cabinet și cele de acasă, când este suspectată hipertensiunea de halat alb sau hipertensiunea mascată ori atunci când medicul dorește să vadă cum variază tensiunea pe parcursul a 24 de ore.

Pragurile utilizate pentru monitorizarea ambulatorie sunt diferite de cele din cabinet. O medie pe 24 de ore de cel puțin 130/80 mmHg se încadrează în intervalul corespunzător hipertensiunii arteriale.

Consultația începe cu analiza valorilor tensionale și a istoricului medical. Cardiologul va dori să știe de când au apărut valorile crescute, dacă urmezi deja un tratament, ce alte boli ai și dacă există factori de risc precum fumatul, diabetul zaharat, colesterolul crescut, boala renală sau antecedente cardiovasculare în familie.

Medicul poate măsura tensiunea la ambele brațe, în special la evaluarea inițială, și va efectua examenul clinic cardiovascular. Este important să menționezi toate medicamentele și suplimentele pe care le folosești, deoarece unele substanțe pot influența tensiunea arterială.

Dacă ai măsurători efectuate acasă, adu jurnalul sau tensiometrul la consultație. Aceste informații pot ajuta la diferențierea unei hipertensiuni persistente de o creștere predominantă în cabinet.

Evaluarea unei persoane cu hipertensiune nu urmărește doar cifra de pe tensiometru. Medicul apreciază riscul cardiovascular global și caută eventuale afecțiuni asociate sau semne de afectare a organelor.

În funcție de situație, evaluarea poate include:

• electrocardiogramă (EKG);
• analize de sânge pentru glicemie, colesterol, funcție renală și electroliți;
• analize de urină, inclusiv evaluarea albuminuriei atunci când este indicată;
• monitorizare ambulatorie a tensiunii arteriale – Holter TA;
• ecocardiografie, atunci când există o indicație clinică;
• investigații suplimentare atunci când este suspectată o cauză secundară a hipertensiunii.

Ecografia cardiacă și Holterul TA nu sunt investigații obligatorii pentru orice persoană care prezintă o valoare crescută. Cardiologul stabilește ce teste sunt necesare în funcție de fiecare caz.

Hipertensiunea arterială este frecvent lipsită de simptome. O persoană poate avea valori crescute o perioadă lungă fără să simtă ceva neobișnuit. Absența durerii de cap, a amețelii sau a palpitațiilor nu demonstrează că tensiunea este normală.

Pe termen lung, hipertensiunea necontrolată crește riscul de accident vascular cerebral, infarct miocardic, insuficiență cardiacă, afectare renală și alte complicații cardiovasculare.

Tratamentul nu presupune doar administrarea de medicamente. Reducerea aportului de sare, activitatea fizică adaptată stării de sănătate, controlul greutății, renunțarea la fumat și limitarea consumului excesiv de alcool fac parte din managementul riscului cardiovascular.

Dacă urmezi deja tratament antihipertensiv, nu modifica dozele și nu opri medicamentele doar pentru că valorile s-au normalizat. O tensiune bună poate însemna tocmai că tratamentul funcționează.

În sistemul de asigurări de sănătate din România, hipertensiunea arterială este inclusă în managementul integrat al factorilor de risc cardiovascular la nivelul medicinei de familie. Medicul de familie poate evalua tensiunea, monitoriza evoluția bolii, recomanda investigații și ajusta tratamentul în limitele competențelor sale.

În funcție de nivelul de risc și de particularitățile cazului, medicul de familie poate recomanda consultație de specialitate, inclusiv la cardiologie. Normele CNAS prevăd în cadrul managementului riscului cardiovascular posibilitatea trimiterii către cardiologie și efectuarea unor investigații, inclusiv EKG, atunci când sunt indicate.

Pentru consultațiile de specialitate efectuate în ambulatoriu prin sistemul CNAS este necesar, în mod obișnuit, bilet de trimitere de la medicul de familie sau, în condițiile prevăzute de reglementări, de la un alt medic de specialitate. Consultația trebuie efectuată la un furnizor aflat în contract cu casa de asigurări de sănătate.

Regulile administrative și disponibilitatea serviciilor pot fi actualizate, de aceea este util să verifici condițiile de programare și decontare direct la clinică sau la casa de asigurări de sănătate.