Cand este recomandata ecografia transvaginala

Ecografia transvaginală este o examinare ecografică internă. Medicul folosește o sondă subțire, acoperită cu protecție și gel, care este introdusă blând în vagin. Aparatul folosește ultrasunete, nu radiații, pentru a obține imagini în timp real ale organelor pelvine.

Avantajul este că sonda se află mai aproape de uter și ovare decât în cazul ecografiei abdominale. De aceea, în multe situații, imaginile sunt mai clare, iar medicul poate evalua mai bine structuri mici, cum ar fi endometrul, foliculii ovarieni sau unele chisturi.

La ecografia transvaginală, medicul poate evalua poziția, forma și dimensiunile uterului. Poate observa modificări ale miometrului, adică stratul muscular al uterului, cum ar fi fibroamele uterine, semne sugestive de adenomioză sau alte formațiuni care modifică structura uterului.

Un punct important este evaluarea endometrului, mucoasa care căptușește interiorul uterului. Medicul măsoară grosimea endometrului și îi descrie aspectul. Interpretarea nu se face după o singură cifră scoasă din context: contează ziua ciclului menstrual, tratamentele hormonale, vârsta și dacă pacienta este înainte sau după menopauză.

• dimensiunea și poziția uterului;
• fibroame, noduli sau modificări ale peretelui uterin;
• grosimea și aspectul endometrului;
• posibili polipi endometriali sau formațiuni intracavitare;
• semne care pot orienta către adenomioză sau alte afecțiuni uterine.

Ecografia transvaginală permite evaluarea ovarelor: dimensiuni, poziție, structură, foliculi, chisturi sau formațiuni mixte/solide. În funcție de aspect, medicul poate recomanda doar monitorizare, repetarea ecografiei într-o anumită perioadă a ciclului sau investigații suplimentare.

În zona ovarelor și trompelor, ecografia poate identifica formațiuni anexiale, lichid în pelvis, chisturi ovariene, endometrioame sau imagini care necesită supraveghere atentă. Trompele uterine normale nu se văd întotdeauna clar; ele devin mai ușor de observat atunci când sunt dilatate sau modificate.

Medicul ginecolog poate recomanda ecografia transvaginală când există durere pelvină, dureri menstruale puternice, menstruații abundente, sângerări între menstruații, cicluri neregulate sau sângerare după menopauză. Este utilă și pentru monitorizarea unor fibroame, chisturi ovariene, polipi suspectați sau modificări descoperite la un control anterior.

În fertilitate, ecografia poate ajuta la evaluarea ovarelor, numărarea foliculilor antrali, monitorizarea ovulației și aprecierea endometrului. În sarcina foarte mică, poate fi recomandată pentru confirmarea localizării sarcinii, estimarea vârstei gestaționale sau evaluarea unei sângerări ori dureri apărute la început de sarcină.

• durere pelvină acută, repetată sau greu de explicat;
• sângerări anormale sau menstruații mult mai abundente decât de obicei;
• sângerare apărută după instalarea menopauzei;
• urmărirea fibroamelor, chisturilor sau polipilor suspectați;
• infertilitate, monitorizare foliculară sau pregătire pentru proceduri ginecologice;
• verificarea poziției steriletului, mai ales dacă apar dureri, sângerări sau fire care nu se mai simt.

Ecografia transvaginală este foarte utilă, dar nu răspunde la orice întrebare. Nu înlocuiește testul Babeș-Papanicolau sau testarea HPV pentru screeningul cancerului de col uterin. Poate evalua anumite aspecte ale colului, dar nu este metoda de screening pentru leziunile precanceroase de col.

De asemenea, ecografia nu diagnostichează direct o infecție vaginală sau o infecție cu transmitere sexuală. Pentru acestea pot fi necesare examen clinic, recoltare de secreții, culturi sau teste specifice. Un rezultat ecografic normal nu exclude întotdeauna endometrioza, mai ales formele superficiale. Uneori sunt necesare RMN, analize, histeroscopie, biopsie endometrială sau alte evaluări, în funcție de caz.

În regim privat, pacienta se poate programa direct la ginecolog, iar ecografia poate fi inclusă în consultație sau tarifată separat, în funcție de clinică. Este bine să întrebi acest lucru la programare. Pentru servicii decontate prin CNAS, de regulă este necesar bilet de trimitere, card de sănătate sau document înlocuitor și programare la un furnizor aflat în contract cu casa de asigurări.

În cabinet, medicul discută mai întâi motivul prezentării: durere, sângerări, data ultimei menstruații, sarcini anterioare, intervenții, tratamente, alergii și rezultate mai vechi. Apoi explică procedura și solicită acordul pentru examinare. De obicei, pentru ecografia transvaginală vezica urinară trebuie golită. Uneori, medicul poate începe cu ecografie abdominală, situație în care poate fi utilă vezica plină.

Examinarea durează, de regulă, câteva minute. Poate exista presiune sau disconfort, dar nu ar trebui să fie durere intensă. Dacă apare durere, dacă te simți anxioasă sau dacă ai nevoie de pauză, este important să spui acest lucru imediat.

• adu ecografiile și analizele anterioare, dacă le ai;
• notează data ultimei menstruații și simptomele principale;
• menționează dacă există posibilitatea unei sarcini;
• spune medicului dacă ai alergie la latex, dureri la contact, vaginism sau experiențe anterioare dificile la examinări ginecologice.

În cele mai multe cazuri, nu ai nevoie de o pregătire specială. Nu trebuie să vii nemâncată și, de regulă, poți lua tratamentele obișnuite. Dacă ești la menstruație, ecografia poate fi făcută în anumite situații, mai ales dacă motivul prezentării este sângerarea sau durerea. Pentru evaluări programate, medicul poate prefera o anumită zi a ciclului, de exemplu pentru endometru sau monitorizarea ovulației.

Dacă folosești tampon intravaginal sau cupă menstruală, acestea se îndepărtează înainte de examinare. Dacă nu ai avut contact sexual vaginal, poți discuta cu medicul despre cea mai potrivită variantă de examinare. În funcție de situație, se poate lua în calcul ecografia abdominală, transrectală, transperineală sau amânarea investigației.

La final, medicul îți explică, pe scurt, ce a observat și îți oferă un rezultat scris. Acesta poate include dimensiunile uterului, grosimea endometrului, aspectul ovarelor, prezența unor chisturi, fibroame, polipi suspectați, lichid în pelvis sau alte observații relevante.

În funcție de rezultat, recomandarea poate fi simplă: monitorizare la un anumit interval. Alteori pot fi necesare analize hormonale, beta-hCG, teste de secreție, test Babeș-Papanicolau/HPV, histeroscopie, biopsie endometrială, RMN sau trimitere către un serviciu spitalicesc. Nu orice modificare ecografică înseamnă intervenție imediată.